Ce reprezintă osteoporoza
Osteoporoza este o boală metabolică cronică care afectează atât masa osoasă, cât și calitatea osului. Aceasta se caracterizată prin reducerea densității minerale osoase, precum și compromiterea structurii oaselor, care determină o rezistență scăzută și predispune la fracturi în urma unor traumatisme minore. Termenul provine din limba greacă și semnifică „oase poroase”, descriind aspectul de fagure al osului afectat de această boală.
Osteoporoza reprezintă o problemă majoră de sănătate publică și poate afecta femeile și bărbații de orice vârstă, însă este mai frecventă la persoanele de peste 55 de ani.
Cauzele osteoporozei
Osteoporoza este o boală multifactorială, fiind rezultatul unui dezechilibru între formarea și resorbția osoasă. În mod fiziologic, procesul de remodelare osoasă este un mecanism continuu, prin care țesutul osos vechi este resorbit și înlocuit cu os nou, ceea ce asigură menținerea microarhitecturii și rezistenței osoase.
1. Osteoporoza primară: atunci când nu poate fi identificată o cauză specifică.
2. Osteoporoza secundară: pierderea masei osoase în cadrul unor patologii specifice.
Există și situații în care cele două categorii se suprapun, o persoană putând avea mai multe cauze de apariție a acestei afecțiuni.
Osteoporoza primară este cea care apare la femei postmenopauză sau atât la femei, cât și la bărbați, asociat modificărilor metabolice legate de vârstă. La menopauză scade producția de hormoni sexuali, iar deficitul de estrogen se reflectă și prin accelerarea procesului de remodelare osoasă și în consecință pierdere de masă osoasă. Totodată, după decada a treia de viață, procesul de resorbție osoasă începe să îl depășească pe cel de formare de os nou, iar densitatea minerală osoasă scade progresiv.
Cauzele de osteoporoză secundară sunt variate și includ:
- Deficite nutriționale:Deficitul de vitamina D.
- Afecțiuni gastrointestinale ce determină absorbția scăzută a nutrienților (malabsorbție), cum ar fi boala celiacă.
Tulburări endocrine: anumite dezechilibre hormonale pot determina pierderea accelerată a masei osoase:
- Hiperparatiroidismul primar (secreția excesivă de parathormon)
- Sindromul Cushing (excesul de glucocorticoizi)
- Hipogonadismul (deficitul de hormoni sexuali)
- Hipertiroidismul (hipersecreția de homoni tiroidieni)
- Hiperprolactinemia (secreția crescută de prolactină)
- Acromegalia (producția crescută a hormonului de creștere)
Tratamentul îndelungat cu anumite medicamente:
- Glucocorticoizi (prednison, dexametazonă)
- Anumite anticonvulsivante
- Terapii ce inhibă secreția hormonilor sexuali
Alte boli: pot determina osteoporoză prin diferite mecanisme complexe:
- Artrita reumatoidă
- Boala hepatică cronică
- Mielomul multiplu.
Manifestări Clinice
Osteoporoza este o “boală silențioasă”, deoarece progresează fără semne sau simptome evidente până la apariția unei fracturi.
Fractura osteoporotică sau fractura de fragilitate este principala manifestare a acestei patologii și apare la traumatisme minore, de intensitate mică, precum căderea de la propria înălțime. Aceste fracturi apar cel mai frecvent la nivelul coloanei vertebrale (tasări vertebrale), șoldului sau antebrațului și se însoțesc de multiple complicații pe termen lung și scăderea calității vieții.
Printre factorii de risc ai fracturilor de fragilitate se numără: vârsta înaintată, fumatul activ, consumul excesiv de alcool, sedentarismul sau imobilizarea prelungită, istoricul personal de căderi sau fracturi, istoricul familial de fractură de șold, aportul inadecvat de calciu și vitamina D.
Spre deosebire de fracturile de la nivelul membrelor, care sunt evidente clinic, cele vertebrale pot fi asimptomatice și pot râmâne nediagnosticate până la apariția complicațiilor precum:
- Durerea cronică de spate
- Scăderea în înălțime
- Deformarea coloanei vertebrale, cu apariția cifozei.
Toate acestea interferă cu desfășurarea normală a activităților de zi cu zi, crescând totodată riscul apariției unor noi fracturi, precum și mortalitatea.
Diagnostic
Diagnosticul osteoporozei, în absența unei fracturi de fragilitate, se face prin estimarea densității minerale osoase (DMO) folosind osteodensitometria (DXA – absorbțiometria duală cu raze X ), o investigație imagistică care permite o măsurare precisă, cu iradiere foarte scăzută a DMO la nivelul coloanei vertebrale, șoldului sau antebrațului. Rezultatul este exprimat ca un scor T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu o valoarea medie a persoanelor tinere, sănătoase, de același sex. Un scor T de -2,5 deviații standard sau mai mic pune diagnosticul de osteoporoză.
În funcție de istoricul personal și particularițățile fiecărui pacient, medicul specialist poate recomanda, alături de DXA, în și alte analize de laborator, pentru excluderea sau identificarea unor cauze secundare de osteoporoză.
Tratament
Tratamentul osteoporozei urmărește reducerea riscului de fracturi și menținerea calității vieții. Există o varietate de medicamente care interferă cu mecanismele de apariție a osteoporozei, printre cele mai folosite fiind bifosfonații, care încetinesc procesul de resorbție osoasă.
Însă, pe lângă tratamentul farmacologic, o importanță deosebită în prevenirea fracturilor o are și adoptarea unui stil de viață adecvat, ce presupune:
- Nutriție adecvată – aport optim de calciu și vitamina D
- Renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool
- Exerciții fizice regulate: antrenamentele de rezistență și exercițiile de echilibru pot îmbunătăți densitatea minerală osoasă și reduc riscul de căderi, prin îmbunătățirea stabilității posturale.
- Prevenția căderilor: implică măsuri precum purtarea de încâlțăminte adecvată, utilizarea ajutoarelor de mers și corectarea deficitelor de vedere.
Osteoporoza este o afecțiune frecventă cu impact semnificativ asupra sănătății, datorită riscului crescut de fracturi și a complicațiilor asociate acestora. Diagnosticul timpuriu și un management eficient sunt esențiale pentru prevenția fracturilor de fragilitate și menținerea calității vieții pacienților.
Bibliografie:
1. https://www.osteoporosis.foundation/patients/diagnosis
2. Greenspan’s Basic & Clinical Endocrinology, 10e Eds. David G. Gardner, and Dolores Shoback. McGraw-Hill Education, 2017
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279134/